Tu stai în cerc de colţ prelung
Şi nesfârşit adiacent
Şi cercetezi şi creşti şi arzi şi cazi
Şi cauţi un non-sens real
Fără să ştii îl ai şi te-nspăimântă
Şi fugi şi plângi şi rupi şi zgârii
Dar tot te am şi tot te ai.
Tu cureţi măşti de cretă ne-ncetat
Şi cauţi pânza de paianjeni
Şi suferi si te zvârcoleşti şi-nduri şi mistui
Şi-atingi dorinţa efemeră
Fără să simţi o ştii şi te cutremuri
Şi înfloreşti şi te ridici te-nalţi si semeni
Dar tot te am si tot te ai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu