Ploaia de peste nori

Peste visări de stele m-am înălţat fără aripi

Să simt norii cuvintelor tale

Care îmi tună timpanele inimii în bucăţi

Şi zbor, să simt aburi reci în plus şi minus

Până ingheţ ploi sub lacrima durerii mele.

Şi-atunci…Voi fereca fulgii de nea

În sipetul încuiat cu lacăte ruginite.

Peste chemări de lume am păşit desculţă

Să simt cioburile cuvintelor tale

Care îmi despică tălpile inimii în fâşii

Şi calc apăsat, să le trăiesc pe toate,

Pâna mor nisip sub atingerea durerii mele.

Şi-atunci… Voi închide umbrele

În clepsidra presărată cu strop de sfârşit.