Demult, pe vremea cand creaturile traiau in iarba si nisip
Tanjeau dupa un loc ferit, pazit de ace si de tunet.
Au cladit acoperis sa-si apere porii de picuri imensi
Au cladit ziduri sa-si apere fetele de crapaturile vantului.
S-au regasit in inchisori inalte fara cer.
Le era dor de greieri si fierbinte soare.
Au construit ferestre...
Acum privesc prin ele catre lume, tanjesc din nou
Gandurile evadarilor de luna in campul verde
Asa e ...ne-am baricadăt in clădiri ce ne sufocă existenţa si acum vrem sa evadam iar in sânul mamei natură. Ăsta e unul din multele exemple cum ca omul e mereu nemulţumit...mereu caută altceva.
RăspundețiȘtergerePromit ca pentru ochii tai iti voi mai divulga si un alt fel de cautare
RăspundețiȘtergere