Alerg printre ceştile de fum înşirate pe masa din faţa ferestrei tale fără geam de sticlă. Caut prima răsuflare de piersici pe care ai aşternut-o din greşeală pe tivul rochiei de noapte. Cercetez atentă fiecare buclă pe care o conturezi pe marginea farfuriei de vise. Mă împedic de şevaletul vechi, şi, dintr-o dată, culorile prăfuite aruncă pete scântei pe nasturele ciobit de pe cămaşa ta. Pentru o clipă irisul verde aruncă un praf de polen asupra agitaţiei. Dezinteresat, îţi scuturi mâna, gâdilat de focurile culorilor pe care neatenţia mea le stârniseră. Tornada cauzată de mişcarea rapidă, mă învăluie cercuri printre bolovani de zahăr. Valuri amare îmi inunda fiinţa şi mă trezesc aruncată pe colţul creaţiilor tale. Privesc înapoi catre locul genezei . Fiorii groazei îmi cuprind umerii umezi născând din mine piele riduri. Praf de fum, bălţi de cafea în tonuri de violet, clei din pietre, scrum de pagini creionate cenuşiu şi firele sfâşiate din rochia mea. Tunete de furie îmi împăienjenesc urechile ascunse sub apăsarea palmelor. Cu un ştergar , cureţi neîntârziat dezordinea creată de greşeala mea şi nepăsarea ta. Reuşesc să ma agăţ de un canaf care mă rostogoleşte pe podeaua uscată de paşi. Degeaba mă ridic pe vârfuri şi sar. De aici nu mai văd orizontul ramelor tale. Iar tu ... tu îţi îndrepţi petalele ochilor către altă coală , pură, necunoscută atingerii de plăsmuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu