Alfabetul tău

Se minunează ochiul de pe fruntea creierului

Când vede cum respiri prin degete, litere

Atent rotunjite spre cuvinte însemnate

În strofe aurii dansând timid poeme

Cutremurând drăceşte rochia prozelor

Cum legi atent pe C de V, pe X de F

Şi cum revii din Z în A.

Creierul meu,  e mic, păros, lipsit de ochi.

Orbecăie în rânduri şi cuvinte-alese

Doar pipăie şi-nghite cu nesaţ  clarul din tine.