Pas de abur alb

Păşesc în alb de abur intens spre fabrica de nori.

Cercetez atent vârfurile tăioase luminând tăcut.

Pitici înaripaţi de valuri unghiulare crează

Agitând polii necunoscutului.

Tresar simţind umezeala blândă

Din picuri de roşu aprins prelinşi pe obraz.

Coapsele îmi sunt cuprinse de gheara verdelui crud,

Pulpele se zbat printre fire de albastru imens,

Iar ceafa se scaldă timid în galben pal.

Violet semeţ îmi umbreşte umerii dezveliţi

Şi braţele dor amorţite de şoapte gri.

Pântecul cuprinde portocaliul durerii,

Încercând să evadeze în maro subtil .

Degeaba încerc să scurm vişiniul buzelor,

Zburătorii pitici insistă în rasfaţul lor demonic.

Ating timid un puf de roz,

Şoptind mocnit spre cercuri de sticlă opacă.

Privesc în jos şi descopăr uimită

Culori caramelizate pe gleznă.