În

Dacă ar fi să îţi scriu, ţi-aş scrie noaptea

Dar nu ţi-aş scrie noapte  timp

Ţi-aş scrie noapte cu nesaţ de linişte

Ţi-aş scrie noapte din adâncimea orizontului

Ţi-aş scrie noaptea în profunzimea sunetului

Aş scrie momomentul întunericului mort.

Rotundă? Nu… ar fi perfectă…

Noaptea e inegală pentru tine, pentru ei.

Univers de văpăi neliniştite

Ar trebui să scriu şi asta…

Nu o voi face…. Ţi-o vei dărui

Sublimă întunecată clipă profundă

Unui scriitor

Voi construi o roată
Una din acelea rotunde
Atât de rotunde încât
Toate gândurile tale
Să se întoarcă la tine.

Voi construi o punte
Una din acelea drepte
Atât de drepte încât
Toate sentimentele tale
Să mearga înainte neabătute.

Voi construi o casă
Una din acelea măreţe
Atât de măreţe încât
Toate sufletele din tine
Să se adăposteasca în ea.

Singurătate

Pe cine căutam…cine oglindă,

Cine visa, cine mângâia, cine undeva

De ce să spun că eşti..cine sperantă,

Cine paşea, cine plângea, cine nicăieri

Din cine vii…cine dorinţă

Cine năştea, cine murea, cine oriunde

Unde pe cine găseşti… cine delăsare

Cine mira, cine fermeca, cine mereu

Cui să spun că eşti…cine povaţă

Cine dormea, cine cerşea, cine în mine…

În marea de pitici cretini

Am regăsit compartimentarea materiei vii prin selectarea caracteristicilor bidimensionale a ansamblurilor de compuşi cretini.Cercetez permeabilitatea membranei şi descopăr grupările polare şi nepolare ale nucleului micimii minţilor.Cu cât coeficientul de partiţie este mai mare, cu atât mai mult creşte vâscozitatea moleculelor şi facilitez difuzia scrierilor pe nucleul existenţial.

Dar

Bob încolţit din umbra mâinii tale
Şi clar de rouă pe cristalinul orb
Exces de verde reavăn potolit
Şi miez de gând seducător
Mi-ai oferit fără să ştii.

Dor

Nu m-ai văzut când m-am ivit
Erai nătâng si aiurit de linii şi peroane
Şi eu eram la fel de calmă
Doar ascultam plămânul răsuflând.
Ai spus că nu-s aievea
Eu am crezut că sunt pierdută
Desi respir şi ard şi cânt
Şi-ţi mângâi visele nedesluşite
Te vreau în tot non sensul tău
Să-ţi duc fărâma peste veacuri
Să vezi din cer peste pământ
Să simţi în gol tăcerea mea.

Execuţie

Alerg printre ceştile de fum înşirate pe masa din faţa ferestrei tale fără geam de sticlă. Caut prima răsuflare de piersici pe care ai aşternut-o din greşeală pe tivul rochiei de noapte. Cercetez atentă fiecare buclă pe care o conturezi pe marginea farfuriei de vise. Mă împedic de şevaletul vechi, şi, dintr-o dată, culorile prăfuite aruncă pete scântei pe nasturele ciobit de pe cămaşa ta. Pentru o clipă irisul verde aruncă un praf de polen asupra agitaţiei. Dezinteresat, îţi scuturi mâna, gâdilat de focurile culorilor pe care neatenţia mea le stârniseră. Tornada cauzată de mişcarea rapidă, mă învăluie cercuri printre bolovani de zahăr. Valuri amare îmi inunda fiinţa şi mă trezesc aruncată pe colţul creaţiilor tale. Privesc înapoi catre locul genezei . Fiorii groazei îmi cuprind umerii umezi născând din mine piele riduri. Praf de fum, bălţi de cafea în tonuri de violet, clei din pietre,  scrum de pagini creionate cenuşiu şi firele sfâşiate din rochia mea. Tunete de furie îmi împăienjenesc urechile ascunse sub apăsarea palmelor. Cu un ştergar , cureţi neîntârziat dezordinea creată de greşeala  mea şi nepăsarea ta. Reuşesc să ma agăţ de un canaf care mă rostogoleşte pe podeaua uscată de paşi. Degeaba mă ridic pe vârfuri şi sar. De aici nu mai văd orizontul ramelor tale. Iar tu ... tu îţi îndrepţi petalele ochilor către altă coală , pură, necunoscută atingerii de plăsmuitor.

Întâmpinare

Azi, pentru prima oară, roua ierbii mi-a atins tălpile.

Azi, e prima zi când soarele îmi mângâie gambele amorţite de peste iarna. Am avut curajul să i le descopăr,  încurajată de forfota din gradina lumii. Mâinile şi-au întins degetele către sclipirile din ochii toporaşilor abia înfloriti. Azi, mi-am lăsat fiinţa cuprinsă de miresmele vişinilor care au deschis începutul roadelor pentru tine. Obrazul, l-ai fermecat cu adierea vântului şi ai aşternut pe el polen de dragoste.

Bine mi-ai venit primăvara, azi, pentru întâia oară...

Ploaia de peste nori

Peste visări de stele m-am înălţat fără aripi

Să simt norii cuvintelor tale

Care îmi tună timpanele inimii în bucăţi

Şi zbor, să simt aburi reci în plus şi minus

Până ingheţ ploi sub lacrima durerii mele.

Şi-atunci…Voi fereca fulgii de nea

În sipetul încuiat cu lacăte ruginite.

Peste chemări de lume am păşit desculţă

Să simt cioburile cuvintelor tale

Care îmi despică tălpile inimii în fâşii

Şi calc apăsat, să le trăiesc pe toate,

Pâna mor nisip sub atingerea durerii mele.

Şi-atunci… Voi închide umbrele

În clepsidra presărată cu strop de sfârşit.

Floare

Eşti întoarcerea iubirii pierdute
Splendoare pasiunii fragile
Frumuseţe delicată credinţei
Rămâi la fel de dulce, devotată
Puternică,sensibilă amintire,
Dulceaţa sentimentelor fierbinţi
Indiferenţa somnului tăcut.
Eşti dorinţe plăsmuite realitate
Prietenie tinerieţii, mulţumirii,
Jocul sincerităţii secrete,
Mireasma purităţii albului cald.

Elogiu

Cauţi atingerea aburilor de sânge evaporat

Din seva îngerilor căzuţi la picioarele tale.

S-au încumetat să strige la cer frumuseţea

Literei întipărite pe cea mai înaltă ramură

Din coroana  frunţii tale lipsita de frânturi,

Şi nu au reuşit decât să îţi sărute rădăcinile.