Dorinţă rotundă

Nimeni nu bănuia ce şotii erau ascunse printre firele bălaie de pe scalpul ei nătâng.
Lucie şi îmbălsămată era cărarea către Taverna cu Cioburi.El ţopăia ţanţoş şi grăbit oarecum de sunetul infernal din pântecele supt. Privea curios la ceilalţi nimici tolăniţi pe marginea potecii însângerate. „Şi ce?! Eu nu mă asemăn acestor creaturi!”
Unu păşi dincolo de paravanul din plastic maroniu.
-Hei! Uite cine poposeşte la noi!
Se chinuia cu stoicism să vadă prin pătura de fum pe cel ce îl recunoscuse.Era Doi, vecinul de la mătreaţa de sub pod.
-Vino, apropie-te!Tocmai ce aduce Trei licoare...
Unu dibuia printre gene firişoarele rubinii ale lui Doi. „Aici de mine!”Gândea oarecum dezarmat în faţa trăirilor fiziologice.
-Ai văzut pe ăia de afară?Scârbe lacome fără fund!
-Să fi văzut ce prezentabili au intrat aici.Ha, ha, ha şi au ieşit toţi rotunzi!
„Eu nu voi fi aşa...niciodată!” gândea în continuare Unu.
-Băieeeţi! Poftiţi la supt!Hai că e proaspătă! L-am păcălit pe ăla a lu Doişpe, ăla micu. Şi-a tocit el caninii, rânjea Trei pe sub cleştii imaculaţi de tăiş grav.
-Haide Unu! Acum e bun când colcăie fierbinte cu iz puternic, încuraja Doi frecându-şi ghearele de negrul coapselor.
-Nu, nu pot! Trebuie să caut eu locul perfect în care să îmi lihnesc foamea.
-Eşti idiot!
-Nu sunt, Doi! Că doar aşa pot să simt savoarea. Este în natura firii să ne căutăm singuri peticul potrivit pentru cunoaşterea liniştii .
-Uite ce zic eu: încerci un gât.Doar o înghiţitură. Şi dacă nu te vei simţi ha, ha... savuros ...te duc la mă-sa! Are carne dulce! Ha, ha, ha!
Doi arăta către un şontorog de la masa alăturată. Îl cunoştea prea bine.Toată lumea ştia despre povestea lui. Maică-sa se avântase într-o poveste de amor cu unul străin, mai lat.Taică-su, îşi sfârşi chinurile pe fruntea durerii, iar el fu conceput dintr-un ou chircit. Acum îşi ducea zilele printre cioburi, cerşind din barba unuia sau altuia câte un strop de seva divină iar maică-sa oferea plăceri păducheşti.
„Ce mă costă un sughiţ? Nimic, aşa-i? Şi dacă n-o fi bun....he, he....buuuuună pişcătoreasa!”
Se apropiară toţi trei de craterul ce erupea în falii aprinse de plasmă. Trei se aruncă în valuri fără să clipească. Le făcea semn celor doi rămaşi pe mal:
-Hai camarazi! Hai azi că se răceşte!
Doi privi pofticios şi intră molcom spre abisul fericirii supreme. Un sprint puternic îl propulsă drept în mijlocul băltoacei roşii.
„Atât de uşor...uite la ei ce plăcere.E mugurele ăla! Şi e doar cu un bob de şiretlic...”
Aplecă sorbitura către miracolul săţios şi simţi învăluirea caninului atît de blânda.Vâltoarea îi cuprindea buzele, asfixul îi intra în artere cu tropote cavalereşti şi pleoapele se înfrăţeau în roşu. „Se pare că azi chiar mi-a pus Dumnezeu arătătorul pe maţe!”
Cercuri concentric repetate se roteau în mijlocul plăcerii fiziologice atât de mult dorite şi atât de puţin trudită. Îşi simţea membrele descompuse, creştea sub mângâieri călii. Ţopăitul de altă dată i se părea istovitor de nefolositor. Cu fiecare pas găsea vibraţiile gurmande din ce în ce mai perfecte pentru noua rotunjime a abdomenului roditor.
-Băăăă! Ieşi că încheagă!
Şoapta iminentului nu îl făcu decât să clatine încă o dată obrazul mânjit cu resturi.Ace de gheaţă îi străbăteau costele inundate de saţietate. „Briza ... mă duce către palate de curcubee...adie fluturi. Mânat primar de instincte îşi mişca alene vârful ghearelor către ieşirea de galben arzător. Balon pe marginea purpuriului potecii, plutea orbit din fir în fir sperând să agaţe măcar unul curmător de suferinţe.
-Pariu că lunecă pe ăla din dreapta?
-Se rostogoleşte şi cade cu ochii bulbucaţi pe eczema de colo!
-Hop hop hop...!!!!Ce obez!
-Al meu fuse şi ăsta! Ha, ha, ha! Bă Doi, dar azi nu prinzi nimic?
-Azi sunt împlinit!
Aşa se scurgeau zilele pe scalpul blond, neştiutor de şotiile celor trei păduchi din Taverna cu Cioburi