Nu m-ai văzut când m-am ivit
Erai nătâng si aiurit de linii şi peroane
Şi eu eram la fel de calmă
Doar ascultam plămânul răsuflând.
Ai spus că nu-s aievea
Eu am crezut că sunt pierdută
Desi respir şi ard şi cânt
Şi-ţi mângâi visele nedesluşite
Te vreau în tot non sensul tău
Să-ţi duc fărâma peste veacuri
Să vezi din cer peste pământ
Să simţi în gol tăcerea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu