Moment

Rup liniştea cu liniştea sunetului tău.

Muşc litere nescrise de pe buzele tale

Şi doare cu dorul atingerii tale…

duet

Danseaza, danseaza fecioara dorinta
Danseaza clipa mijloc contur
Danseaza farmece coapsa fiinta
Danseaza amurgul foc de maur

Viseaza, viseaza baiete de-amiaza
Viseaza hora sfarsit de ecou
Viseaza cum mana stele vegheaza
Viseaza iele albastru tablou

Danseaza, danseaza-mi fecioara pe umeri
Danseaza-mi sudoare gheata vioi
Danseaza-mi din pantec poemul in scrieri
Danseaza-mi iubire eterna din ploi

Viseaza, viseaza-mi baiete surasul
Viseaza-mi umbra sarutul tacit
Viseaza-mi cu jale devreme apusul
Viseaza-mi tample pacatul mocnit.

Blestem

Să crapi munţi fluvii înecate atingerilor
Să-ţi ducă genunchii patima mătăniilor
Să-ţi cadă gândurile pervaz sticlei ciobite.

Creşte-ţi-ar piei dezgolite ridurilor minţii.

Să-nfingi potcoave sub umeri boltă
Să dai venin pe praf de rumeguş reavăn
Să-ţi sune lobii mormântare caldă.

Ajunge-mi-ai  Rai negru pe Pământ .

Să-ngheţe peştii sub pâinea-ţi ace
Să vină suliţa săgeată limbii despicate
Să-ţi dopezi pulpele cu plumb din ploi.

Să priveşti prin luna opacă
Şi să cunoşti veşnicia luminii.

Zâmbet

Spumoasă chicoteşti într-una:
“Ce dragule nu eşti iubit?”
Surâd neghiob din cale-afară
“Sunt bou, nerod,
Rânjesc  colţos ca prima oară”

Nimic

Din geana unei portocale te descopăr fragedă, timidă.
Un ics imens de întrebări lucide tresari în umbră.
Deseori, mă chemi spre clipe purpurii şi reci,
Cu lacrimi de priviri plăpânde, îmi gemi mocnit…
Şi eu, mai sper să arzi în tine văpaia din culori de lut.

Novice tulbure ideea că fără tine nu-i nimic

Cui

gânduri dintre scânduri scârţâind pe rânduri
o voce dintre scânduri pe gânduri din rânduri
merge fără rânduri pe scânduri de gânduri
apleci peste rânduri doar gânduri şi scânduri
e sec lângă gânduri pe scânduri sau rânduri
înduri nesperat şi gânduri şi rânduri şi scânduri.

Melci de suflet- Paula & Marce

Lângă tine voi culege melci de suflet

care se vor târî o vreme pe inima ta.

Vor muşca adânc pieptul crud

până vei uita ce-i durerea.

Voi renaşte adâncimile frumosului

din cochiliile urâtului,

fără speranţa iubirii carnale

doar cu iluzia atingerilor

şi micimea gândului pătat de gheaţă.

Mi-e frig în case de melci

lipsite de dorinţa flăcărilor scântei

departe de focul inimii tale

aproape de cripta ochilor tăi.

Îngropat în adâncul inexistenţei

renasc culori fade către curcubee lumini

Developând cerul alb negru.

Ne vom regăsi în vâscozitatea umbrelor

din castelele timpului

bântuit dincolo de linişti.

Chant to love by Lucian Blaga

Chant to love by Lucian Blaga

The heaviness of stones are still in me , from wich
I rise in the beginning of a day.
Love, borrow me your easiness
Of white clouds floating twards abyss
And the dying grace of green form leaves.
I still feel inside me the heaviness of  ground
And clayey despair. Sorrowful nights in me.

Fog persists in my thoughts
And soles gain roots unwittingly
In hostile paths.
At times wind blows from past.
In vernal times, love,
In these times, that you alone are counting,
Cause only you keep the memories
Of great darkness,
Make me forget the burden
Of black air I carry on my shoulders,
And give me the strength to bear
The joy of release.
 Translated by Paula Munteanu

Halucinaţie

Azi, am dezbrăcat un strat de piele.
M-am descuamat în aşteptarea momentului.


Cad morţile una cate una de pe umerii mei,
Fără să simt durerea desprinderii  din mine.


Sau... să fi fost doar o altă baie de soare?

Lăcaş

Am găsit o lacrimă la marginea străzii.
Am ridicat-o cu o atingere tremurândă.
Se temea de pieire, săraca...
Mi-a şoptit : " Soarbe-mă!"
I-am răspuns: "Te închid în inimă,
acolo nu vei muri niciodată"

Gând pentru tine

Jumătatea drumului dintre mine şi tine
se regăseşte în poezia cuvintelor de dragoste
rostite pe balcon, seara, la lumina lumânărilor.

Zbucium

Am nevoie de o pungă în care să urlu!
Dar nu orice fel de pungă, una din latex,
Să mulez durerile în fund de tot,
Să nu se audă ţipătul trăirilor grele.
O pungă mare,în care să intre
Toate strigătele nevoilor de aer
Toate tânguirile frământărilor  rupte din mine.
O pungă, la gură cu şiret roşu din lână
Pe care să o pot deschide uşor.
Să îmi aplec urechea deseori
Să ascult ecoul durerilor mele
Şi să îmi amintesc de existenţa lor
Dincolo de firul roşu neîmpletit.

În

Dacă ar fi să îţi scriu, ţi-aş scrie noaptea

Dar nu ţi-aş scrie noapte  timp

Ţi-aş scrie noapte cu nesaţ de linişte

Ţi-aş scrie noapte din adâncimea orizontului

Ţi-aş scrie noaptea în profunzimea sunetului

Aş scrie momomentul întunericului mort.

Rotundă? Nu… ar fi perfectă…

Noaptea e inegală pentru tine, pentru ei.

Univers de văpăi neliniştite

Ar trebui să scriu şi asta…

Nu o voi face…. Ţi-o vei dărui

Sublimă întunecată clipă profundă

Unui scriitor

Voi construi o roată
Una din acelea rotunde
Atât de rotunde încât
Toate gândurile tale
Să se întoarcă la tine.

Voi construi o punte
Una din acelea drepte
Atât de drepte încât
Toate sentimentele tale
Să mearga înainte neabătute.

Voi construi o casă
Una din acelea măreţe
Atât de măreţe încât
Toate sufletele din tine
Să se adăposteasca în ea.

Singurătate

Pe cine căutam…cine oglindă,

Cine visa, cine mângâia, cine undeva

De ce să spun că eşti..cine sperantă,

Cine paşea, cine plângea, cine nicăieri

Din cine vii…cine dorinţă

Cine năştea, cine murea, cine oriunde

Unde pe cine găseşti… cine delăsare

Cine mira, cine fermeca, cine mereu

Cui să spun că eşti…cine povaţă

Cine dormea, cine cerşea, cine în mine…

În marea de pitici cretini

Am regăsit compartimentarea materiei vii prin selectarea caracteristicilor bidimensionale a ansamblurilor de compuşi cretini.Cercetez permeabilitatea membranei şi descopăr grupările polare şi nepolare ale nucleului micimii minţilor.Cu cât coeficientul de partiţie este mai mare, cu atât mai mult creşte vâscozitatea moleculelor şi facilitez difuzia scrierilor pe nucleul existenţial.

Dar

Bob încolţit din umbra mâinii tale
Şi clar de rouă pe cristalinul orb
Exces de verde reavăn potolit
Şi miez de gând seducător
Mi-ai oferit fără să ştii.

Dor

Nu m-ai văzut când m-am ivit
Erai nătâng si aiurit de linii şi peroane
Şi eu eram la fel de calmă
Doar ascultam plămânul răsuflând.
Ai spus că nu-s aievea
Eu am crezut că sunt pierdută
Desi respir şi ard şi cânt
Şi-ţi mângâi visele nedesluşite
Te vreau în tot non sensul tău
Să-ţi duc fărâma peste veacuri
Să vezi din cer peste pământ
Să simţi în gol tăcerea mea.

Execuţie

Alerg printre ceştile de fum înşirate pe masa din faţa ferestrei tale fără geam de sticlă. Caut prima răsuflare de piersici pe care ai aşternut-o din greşeală pe tivul rochiei de noapte. Cercetez atentă fiecare buclă pe care o conturezi pe marginea farfuriei de vise. Mă împedic de şevaletul vechi, şi, dintr-o dată, culorile prăfuite aruncă pete scântei pe nasturele ciobit de pe cămaşa ta. Pentru o clipă irisul verde aruncă un praf de polen asupra agitaţiei. Dezinteresat, îţi scuturi mâna, gâdilat de focurile culorilor pe care neatenţia mea le stârniseră. Tornada cauzată de mişcarea rapidă, mă învăluie cercuri printre bolovani de zahăr. Valuri amare îmi inunda fiinţa şi mă trezesc aruncată pe colţul creaţiilor tale. Privesc înapoi catre locul genezei . Fiorii groazei îmi cuprind umerii umezi născând din mine piele riduri. Praf de fum, bălţi de cafea în tonuri de violet, clei din pietre,  scrum de pagini creionate cenuşiu şi firele sfâşiate din rochia mea. Tunete de furie îmi împăienjenesc urechile ascunse sub apăsarea palmelor. Cu un ştergar , cureţi neîntârziat dezordinea creată de greşeala  mea şi nepăsarea ta. Reuşesc să ma agăţ de un canaf care mă rostogoleşte pe podeaua uscată de paşi. Degeaba mă ridic pe vârfuri şi sar. De aici nu mai văd orizontul ramelor tale. Iar tu ... tu îţi îndrepţi petalele ochilor către altă coală , pură, necunoscută atingerii de plăsmuitor.