Lângă tine voi culege melci de suflet
care se vor târî o vreme pe inima ta.
Vor muşca adânc pieptul crud
până vei uita ce-i durerea.
Voi renaşte adâncimile frumosului
din cochiliile urâtului,
fără speranţa iubirii carnale
doar cu iluzia atingerilor
şi micimea gândului pătat de gheaţă.
Mi-e frig în case de melci
lipsite de dorinţa flăcărilor scântei
departe de focul inimii tale
aproape de cripta ochilor tăi.
Îngropat în adâncul inexistenţei
renasc culori fade către curcubee lumini
Developând cerul alb negru.
Ne vom regăsi în vâscozitatea umbrelor
din castelele timpului
bântuit dincolo de linişti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu