Zbucium

Am nevoie de o pungă în care să urlu!
Dar nu orice fel de pungă, una din latex,
Să mulez durerile în fund de tot,
Să nu se audă ţipătul trăirilor grele.
O pungă mare,în care să intre
Toate strigătele nevoilor de aer
Toate tânguirile frământărilor  rupte din mine.
O pungă, la gură cu şiret roşu din lână
Pe care să o pot deschide uşor.
Să îmi aplec urechea deseori
Să ascult ecoul durerilor mele
Şi să îmi amintesc de existenţa lor
Dincolo de firul roşu neîmpletit.