duet

Danseaza, danseaza fecioara dorinta
Danseaza clipa mijloc contur
Danseaza farmece coapsa fiinta
Danseaza amurgul foc de maur

Viseaza, viseaza baiete de-amiaza
Viseaza hora sfarsit de ecou
Viseaza cum mana stele vegheaza
Viseaza iele albastru tablou

Danseaza, danseaza-mi fecioara pe umeri
Danseaza-mi sudoare gheata vioi
Danseaza-mi din pantec poemul in scrieri
Danseaza-mi iubire eterna din ploi

Viseaza, viseaza-mi baiete surasul
Viseaza-mi umbra sarutul tacit
Viseaza-mi cu jale devreme apusul
Viseaza-mi tample pacatul mocnit.

Blestem

Să crapi munţi fluvii înecate atingerilor
Să-ţi ducă genunchii patima mătăniilor
Să-ţi cadă gândurile pervaz sticlei ciobite.

Creşte-ţi-ar piei dezgolite ridurilor minţii.

Să-nfingi potcoave sub umeri boltă
Să dai venin pe praf de rumeguş reavăn
Să-ţi sune lobii mormântare caldă.

Ajunge-mi-ai  Rai negru pe Pământ .

Să-ngheţe peştii sub pâinea-ţi ace
Să vină suliţa săgeată limbii despicate
Să-ţi dopezi pulpele cu plumb din ploi.

Să priveşti prin luna opacă
Şi să cunoşti veşnicia luminii.

Zâmbet

Spumoasă chicoteşti într-una:
“Ce dragule nu eşti iubit?”
Surâd neghiob din cale-afară
“Sunt bou, nerod,
Rânjesc  colţos ca prima oară”

Nimic

Din geana unei portocale te descopăr fragedă, timidă.
Un ics imens de întrebări lucide tresari în umbră.
Deseori, mă chemi spre clipe purpurii şi reci,
Cu lacrimi de priviri plăpânde, îmi gemi mocnit…
Şi eu, mai sper să arzi în tine văpaia din culori de lut.

Novice tulbure ideea că fără tine nu-i nimic

Cui

gânduri dintre scânduri scârţâind pe rânduri
o voce dintre scânduri pe gânduri din rânduri
merge fără rânduri pe scânduri de gânduri
apleci peste rânduri doar gânduri şi scânduri
e sec lângă gânduri pe scânduri sau rânduri
înduri nesperat şi gânduri şi rânduri şi scânduri.

Melci de suflet- Paula & Marce

Lângă tine voi culege melci de suflet

care se vor târî o vreme pe inima ta.

Vor muşca adânc pieptul crud

până vei uita ce-i durerea.

Voi renaşte adâncimile frumosului

din cochiliile urâtului,

fără speranţa iubirii carnale

doar cu iluzia atingerilor

şi micimea gândului pătat de gheaţă.

Mi-e frig în case de melci

lipsite de dorinţa flăcărilor scântei

departe de focul inimii tale

aproape de cripta ochilor tăi.

Îngropat în adâncul inexistenţei

renasc culori fade către curcubee lumini

Developând cerul alb negru.

Ne vom regăsi în vâscozitatea umbrelor

din castelele timpului

bântuit dincolo de linişti.

Chant to love by Lucian Blaga

Chant to love by Lucian Blaga

The heaviness of stones are still in me , from wich
I rise in the beginning of a day.
Love, borrow me your easiness
Of white clouds floating twards abyss
And the dying grace of green form leaves.
I still feel inside me the heaviness of  ground
And clayey despair. Sorrowful nights in me.

Fog persists in my thoughts
And soles gain roots unwittingly
In hostile paths.
At times wind blows from past.
In vernal times, love,
In these times, that you alone are counting,
Cause only you keep the memories
Of great darkness,
Make me forget the burden
Of black air I carry on my shoulders,
And give me the strength to bear
The joy of release.
 Translated by Paula Munteanu

Halucinaţie

Azi, am dezbrăcat un strat de piele.
M-am descuamat în aşteptarea momentului.


Cad morţile una cate una de pe umerii mei,
Fără să simt durerea desprinderii  din mine.


Sau... să fi fost doar o altă baie de soare?